PE DRUMUL NEȘTIUT


Pe drumul neștiut al vieții
Pășești din leagăn, la mormânt.
Frumoși sunt anii tinereții
Și grei la bătrânețe sunt.

Atâtea clipe fericite
Se scurg rapid și-n mers tăcut,
Atâtea doruri neîmplinite
Lasă doar urme ce-au durut.

Dorești un dram de-afecțiune,
Să fii iubit și înțeles,
Grămezile de-amărăciune
De multe ori e ce-ai cules.

Ai vrea să fii luat în seamă
De cei pe care îi iubești,
Dar, când urmezi a vieții dramă,
Reproșuri multe întâlnești.

E-atât de greu să n-ai pe nimeni,
Să simți că ești mereu în plus,
Să n-ai cui spune ce te-apasă,
Povara e prea greu de dus.



O veste bună pentru tine:
Tu nu ești singur niciodată,
Căci Dumnezeu în mâini te ține,
Te ocrotește ca un Tată.

El te-a creat și te iubește,
Te înțelege și-ți răspunde,
Tu Îi vorbești, El Îți vorbește,
Oricând e-atent și te aude.

În tot ce faci să ai credință,
El știe tot și totul poate,
Blând îți cuprinde-a ta ființă
În nesfârșita-I bunătate.

Încredințează-I Lui povara
Pe care-o duci acum cu greu,
El îți va da în schimb comoara
De-a fi și tu copilul Său.